Uneori imi paleste tot cheful de a mai face ceva pentru cei din jurul meu. Uneori sunt pur si simplu obosita, extenuata, fara chef si vreau ca altcineva sa imi ia locul, iar pe mine sa ma lase sa imi vad pur si simplu de MINE.
A face munca in folosul comunitatii ajunge sa ma scoata din pepeni mai ales cand constat ca feedback-ul lipseste cu desavarsire. Am facut un experiment: o perioada nu am sunat pe nimeni (prieteni, cunostinte, neamuri), nu am organizat nimic, nici macar pe messenger nu am mai abordat populatia. Si am asteptat!
Nu s-a intamplat nimic! Nimeni nu a sesizat nimic, nu au dat semne cum ca ar lipsi ceva, nu am primit telefoane, invitatii etc. Hmmmmmmm…Frustrarea crestea in pofida eforturilor mele copilaresti de a o ignora. Atunci mi-am zis: daca tot nu observa lumea asta lipsa mea [fiecare e prins in propria lui panza de paianjen], ce rost mai are sa construiesc eu un alt WEB care sa ii interconecteze? De ce sa fiu eu cea care mereu ii aduna? De ce sa fiu eu generatorul de idei, de energie? …Doar pentru ca i-am obisnuit asa?
Uneori imi paleste tot cheful…de…orice. Uneori vreau doar sa stau si sa meditez, sa ma tin fortat departe de oameni [desi toti stiu ca sunt o sociabila incurabila si cand de pe harta mea lipseste pulsul uman de prea multa vreme, ceasul imi ticaie a socializare].
E vineri.
Din nou. Weekendul pluteste indesat deasupra noastra cu ganduri de drumetii si iesiri prin natura, cu iz de slanina si ceapa si mici si bere. Locatii sunt cu duiumul, caci har Domnului avem o tara frumoasa (dar nedescoperita). Intrebarea e: unde? Dupa care apare un alt set de intrebari:cu cine? cum? cand?
Se cere organizare. NUUUU…nu din nou! Cine da telefoanele? Cine ii convinge pe prieteni sa se adune? Trebuie facuta o lista, membri trebuie alesi cu atentie, a se avea mare grija cine e pe lista, sa nu care cumva sa nu se inteleaga intre ei, ca s-a dus pe apa sambetei sindrofia.
Consum de energie. Inutil. Canalizarea puterii de convingere asupra fiecarui subiect in parte. De ce? Chiar asa complicate trebuie sa fie toate?
Vreau sa fiu sunata si invitata, vreau sa ma duc undeva fara a face nimic pentru organizarea evenimentului respectiv. E dreptul meu, nu? Macar din cand in cand. Vreau sa fiu musafir, vreau sa ma simt rasfatata:)…
Daaaa…e post de dimineata…:)) Inca visez…
. Too late! Sunt o lenesa si am convingerea ca nu o sa reusesc sa citesc nimic pentru ca visez la total alte lucruri cum ar fi vizionarea unui film bun la videoproiector [ideea mea de HomeCinema]!
!
