“Strange is our Situation Here Upon Earth.” Albert Einstein
De o vreme încoace am pierdut numărătoarea zilelor, nu mai știu data, luna, detalii menite sa ne piardă. Știu doar ca există dimineață și există seară, există momente intermediare și… cam atât. De o vreme încoace toate zilele sunt identice. Pline de vreme capricioasă, de furtuni și caniculă, de oameni care se perindă prin fața mea și nu lasă nimic în urma lor, nu zic și nu vor nimic concret, doar există. Dacă ar fi să dau o definiție a rutinei, cred că nu m-aș afla departe de esență…
Din fericire s-a terminat azi și MAKIS, un curs de o lună la care mă înscrisesem (Modernizarea Sistemului de Informare şi Cunoaştere în Agricultură), prin urmare mi s-a ridicat o piatră de pe suflet, un loc mai puțin de vizitat, un lucru în plus de care să fiu mândră.
Ieri am susținut și ultimul examen din cadrul cursului la Ovine și produse derivate din lapte de oaie și capră (cine și-ar fi imaginat vreodată că voi ajunge să învăț despre astfel de domenii?!?! eu- formată în sectorul vegetal 
). La orele 10 a.m. am fost în fața noii clădiri de Zootehnie și Biotehnologii pregătită să finalizez povestea. Little did I know ce urma să experimentez. L-am așteptat pe cel care era responsabilul disciplinei, am intrat nerăbdători în sală, iar după o secundă de la intrare am înmărmurit (doar eu, căci doar pe mine mă privea continuarea poveștii).
Un fior mă cuprinsese și nu dădea semne că mă va părăsi în curând, am început să tremur, să mă întristez și să fiu exaltată în același timp.Un val de sentimente nedefinite m-a cuprins, trăiam doar eu ceva ce nimeni nu ar fi putut înțelege. Îmi venea să strig, să explic tuturor ce era în sufletul meu. Dar nu mai aveam nici cuvinte.
În partea dreaptă a sălii, pe perete, cam la jumătatea acestuia, trona un portret arhicunoscut cu care nu mai dădusem ochii de ceva vreme. Întâlnirea mă luase prin surprindere și nu știam acum ce să fac, cum să îmi controlez pornirile. Simțeam pe lângă toate sentimentele descrise mai sus și o mândrie ce îmi spărgea sufletul năpustindu-se afară, dornică să fie simțită de către toți ceilalți. TATA. Tata se uita la mine cu resemnare, cuminte și cugetator, așa cum îl știam mereu în poza respectivă. Însă de data aceasta ochii lui mă ardeau mai tare, totul căpata un alt sens acum. Nu știu dacă ceilalți au sesizat blocajul meu, ezitarea mea, umezeala din ochi, tremuratul picioarelor și slăbiciunea care mă cuprinsese- nu ar fi avut cum! Sub poza era scris de mână Sef lucări ing. Pop Tiberiu Marius, scrisul părea că sparge sticla, vroia să vină la mine, eu la el… M-am așezat tăcută în banca din fața lui, m-am întors de nenumărate ori să îl privesc, să ma regăsesc în acea privire, să primesc mesajul pe care se chinuia să îl transmită.
Pe parcursul testului concentrația îmi era scazută, evident, mă concentram pe o temă mult mai importantă pentru mine. La final am facut două poze cu mobilul, făceam mișcări timide din frica de a nu fi considerată nebună (ar fi contat până la urmă?????? NU). Sala respectivă era laboratorul de Suine și ovine, deși în interior erau doar planșe care aparțineau doar primului domeniu…și poza lui tata. Explicația?!?! Pare-se că cei care s-au remarcat de-a lungul activității lor, care au fost apreciați și iubiți, au fost păstrați în memoria colectivă în acest mod. Dar în sală era doar poza lui… a celui care și-a iubit meseria, și-a cinstit colegii, și-a respectat studenții și a ridicat porcul la rang de animal sfânt.
Toată ziua de ieri am fost cu capul în nori, am visat, am continuat povești, am emis presupuneri, mi-am imaginat scenarii. Întâmplarea avusese efect halucinogen asupra mea. I WAS WALKING ON AIR, iar el, cel din care sunt ruptă, mă regăsise!!! Iar eu îi ascultasem chemarea… Dacă nu ar fi fost cursul acesta, poate că întâlnirea de ieri nu ar mai fi avut loc.
Te iubesc, acolo unde ești…Cu siguranță ai fi fericit să vezi că ai lăsat ceva în urma ta, că încă ești iubit și apreciat, că ai însemnat mult pentru mulți, că respectul transcede prin timp. >:D<
… iar el, cauzatorul de suferință, a plecat și el de curând dintre noi, iar plata o va face acolo unde trebuie!
him
