De vreo două săptămâni am avut marea șansă să plec într-o excursie pe meleagurile Norvegiei, țară despre care nu știam prea multe, recunosc. De fapt, ce vorbesc?!?! Nu prea aveam legătură cu Scandinavia, mi se părea mereu atât de îndepărtată, cumva desprinsă din poveștile cu troli…și cam atât. Fiind luată și prin surprindere de vestea plecării, nu am avut mult timp la dispoziție să ma documentez corespunzător, să îmi formez o impresie, să știu ce mă așteaptă.
Până la urmă a fost cel mai bine așa, nu pot să îmi exprim surprinderea cu care am explorat peisajul, munții, lacurile, fiordurile. Totul părea desprins din vederile pe care le vedem prin magazinele cu suveniruri sau pe internet (imagini care normal că presupunem că ar fi fost prelucrate și nu ar fi reale…). De îndată ce am trecut granița dintre Suedia și Norvegia, toată configurația reliefului s-a schimbat, chiar îți dădeai seama că ai trecut în altă dimensiune, că aici totul se desfășoară conform altor reguli, că altul este pulsul. E greu de descris în cuvinte, însă părerea mea este că doar trăită… această experiență prinde contur.
Destinația excursiei a fost orașul Bodø , din regiunea Salten, Norland county, localizat în apropierea cercului polar. Drumul a fost minunat, deși s-a condus continuu, nu am resimțit deloc oboseală, cred că entuziasmul ajunsese la cote maxime.
Primul pitstop a fost la Cercul Polar, un loc pe cât de interesant ca relief și configurație, pe atât de apăsător din punct de vedere al presiunii atmosferice. Cum am coborât din mașină am simțit o mare presiune și căpățâna mai că îmi exploda. M-am simțit tare amețită, parcă pluteam, toate îmi sugerau că mă aflu într-un loc special.




