Liniște. E o dupămasă tomnatică în care soarele parcă s-a dus mai devreme la culcare, nu îl mai văd. Sau s-a ascuns după vreun nor?! Simt o atmosferă liniștită în care tronează doar dorința mea de a depăși unele momente de slăbiciune intensă. Dacă măcar aș învăța cum să mă țin de capul meu, doar de el ar trebui să mă țin, nu și de al altora. Îmi sunt arhisuficientă cu toate enormitățile care îmi zac în creier, nu îmi mai fac față mie!!!
Noroc cu atmosfera de care vorbeam mai devreme, tinde să mă liniștească, să mă facă să îmi canalizez energiile spre lucruri și idei pozitive. Aș putea să mă uit pe geamul din stânga mea toată ziua, aș fi cea mai bucuroasă să observ fiecare mișcare a norilor aurii, care îmi decorează de câteva zile panorama. Sunt nori de octombrie… Sunt acei nori care se conturează în câmpii aurii, pe care sufletele noastre zburdă în momente ca aceseta: venirea serii, venirea anotimpului rece.
S c h i m b a r e
later edit
fields of gold
