Creații în timp

Aparenta aparenţa a aparenţelor

Aparent sunt un om care există Şi mă târăsc spre a fi. Încerc să refac o veche pistă Şi s-o bătătoresc în fiecare zi. În aparenta cupolă a lumii vii Mă regăsesc mereu printre insecte, La fel ca cei ce modelează copii Spre a-i întoarce la stadiul de obiecte… Şi fiind copil, pricep esenţa veche. Sunt un obiect dezmembrat aparent De unicul cuvânt sfânt din ureche: Un Dumnezeu destul de astringent. Un Dumnezeu reliefat în piatră, Un chip cioplit geaman cu cel uitat Aparent prelucrat cu aceeaşi daltă De eternul copil, meşter consacrat. Pista se conturează treptat, mereu, Precum drumul mătăsii purpurii Ce trece simultan din mine în arheu, Aparenţă inversă din nucleul originii. Cu pas mărunt paşesc spre tot Ce poate însemna un colb de existență. Sunt insectă, sunt copil, sunt tot Ce aparent s-ar reintegra în esență…

02 Decembrie 2003 Castitate M-am abţinut şi încă mă abţin… Îmi protejez onoarea cu vorba extirpată Rostita periodic, un NU emancipat Ce îmi conferă statut de dereglată. Şi mi se spune NU!- alt NU- Că nu mai pot să mai traiesc aşa, În linişte interioară şi armonie cerebrală, Ci trebuie să îmi desfac încet cămaşa. Dupa cămaşă, să trec mai sus, treptat, Să îmi arunc în părţi toată conştiinţa, Să mă abandonez în voia LOR… Ca în final să îmi dezvirginez credinţa. 16 Decembrie 2003 Biblia mea… Pe atunci nu era nici lumina, nici intuneric, Albul si negrul erau semne ale aceluiasi nimic Si in toata aceasta atmosfera trona golul meu, Multimea mea vida care cerea sa fie distrusa. Satula de acelasi raspuns al ecuatiei mele M-am hotarat sa nasc o teorema: VIATA! Si am creat lumina, pe care am acoperit-o cu intuneric… Apoi am inceput sa pictez cu sange si truda Ceva din tabloul istoriei unei identitati, Identitate efemera, dar alternanta, a mea… Am fost expulzata din Eden pe motiv ca am cedat ispitei(de a fi?). Si am ajuns unde sunt acum: In infernul dulce al trairilor ciudate, contrastante, Iar pana la viitoarea Apocalipsa Am sa continui sa citesc din mine, Din Biblia mea… 16 Decembrie 2003 …Mi S-a aratat Mi S-a aratat Divinitatea. Dureri simtit-am, gusturi invadate se reprimau local, fara urmari neanuntate. Mi S-a aratat Divinitatea cu vorbe mari, turtite si usoare… Crezut-am ca zbor si n-am stiut c-o sa cad in sanu-I cald… Mi S-a aratat Gol, fara invelis biodegradabil, doar cu fluturi si matase. Credeam ca poate am orbit sau mi-am aruncat privirea, dar tot cu mine o aveam, vedeam tot prin El… Mi S-a aratat azi, chiar acum, de vreo Era. Mi S-a aratat si a stat… Inca sta! 09 Februarie 2004 Non-titlu[stim si noi de ce...] O sa nasc intr-o zi iubire, O s-o nasc din mine si din tine Cu durerea pierderii unui inceput ramas restant. Si acea zi va inunda omenirea cu petale de lumina Ce vor fi culese de buze insetate, Oamenii dornici de ceva real, nealterat. Cum sa le zici acestora ca nimic nu e real, Nimic inafara de ce nu vor ei sa fie real? O sa nasc atata iubire incat sa le ajunga tuturor, Sa aiba toti viziunea eliberatoare, a sufletului plin. Intr-o zi o sa fie un apogeu Si o sa fie al meu si al tau. Doar impreuna o sa ajungem sa iubim, Doar descoperind mereu noi aspecte ale soarelui, Ale cerului cu stele si luna submersa in ochi larg deschisi. Daca ne prindem mainile si impletim emotii Putem intelege de ce viata merita simtita! Sunt oameni care simt Si oameni carora le e frica sa simta. A nu vrea nu insemna eliberarea de traumele inerente, Ci implica accentuarea ideii de simtire, dar in sens invers. Cei carora le e frica trebuie ajutati, Calea spre ceva frumos e mereu acolo, Doar ca oamenii o intuneca ireversibil uneori. Aici intervine lumina interioara, Lumina dragostei care nu se stinge. O sa nasc intr-o zi iubire, Dar o vom naste impreuna, brat la brat, Ochi in ochi, inima in inima. 03 Martie 2005 Paşi M-am resemnat că viaţa are paşii ei Şi că o dată puşi sunt greu de reluat, de integrat. O dată ce am ales să merg pe acest drum, Gândul înapoi mi-e interzis să il pun. Nu-mi mai e dat să mai visez cu ochii plini De doruri, vise, întrebari fără de zi. M-am resemnat că viaţa are paşi, Are un ritm care cu greu ţi-e dat să il mai spargi, Că înţelept este să continui edificiul început Să pui cărămizile în acelaşi loc, nu separat. M-am resemnat încrezătoare, cred în pasii facuţi, Pasul de la început pe care l-am paşit fără să ştiu. Acum ştiu că paşii ce ii voi urma Sunt doar aceia care mă vor purta Mereu spre tine… 24 August 2007 Ochiul întunericului Ochiul întunericului clipeşte cronometric, Se lasă infectat de pupila excentricului frivol Refuzând să fie atins de acul geometric. Ochiul întunericului – sărman organ domol. Ochiul întunericului s-a fixat într-un punct Pe axa realitaţii proiectate în tine Şi nu te lasă să vezi cine sunt. Ochiul întunericului – mereu mândru de sine. 28 August 2007 Suspensia Suspensie care dureaza, se proiecteaza la infinit. Dansam in camera inundata, ne scurgem spre rezervor in sticle sparte la demisol. Suspensie aliterata, democrata, facem ce vrem din ea, ne revoltam aiurea. Suspensie globala ati cumparat la second. Economisit-ati indeajuns?