Zi linistita de sarbatoare, toate bune si frumoase, a doua zi de Paste- un veritabil bis la o zi minunata de Duminica.
Ah, ca tot veni vorba: Hristos a inviat!
Trezit mai tarziu, ca doar deee, e sarbatoare, relaxare maxima, luat pasca, ciocnit oua ca la carte…Ce poate fi mai frumos dupa o perioada in care ti-ai dorit cu toata fiinta o pauza, cateva zile linistite departe de lumea dezlantuita?!?!
Si in toiul desfatarii, cand somnul venea din nou agale pe la gene, suna soneria … enervant de-a dreptul. Prin gandul meu: “pffff, oare cine vine in vizita la ora asta, sper ca nu ceva udatori surpriza ca prea bine stau in pat”. In cele din urma ciulesc urechile si ma concentrez la conversatia care se desfasura in fata usii. Vecina de vis-a-vis venise sa ne atentioneze ca doi indivizi, cu glugi, mestereau de zor la bicicletele noastre de pe casa scarii si ca, daca ea nu era atentionata de propria pisica (don’t you just love cats??!?!?), cel mai probabil ca nu ne-am mai fi gasit bicicletele acolo unde le lasasem.
Acum se ridica doua intrebari.
1) de ce si-ar lasa cineva bicicletele prada hotilor, intr-un loc nesigur – casa scarii. Deoarece, din motive de lipsa de spatiu, aceasta parea o buna solutie temporara. Plus ca mai mizam si pe bunul simt si buna crestere a oamenilor, in incercarea disperata de a uita unde traim si cine suntem. Trist!
2) de ce ar umbla hotii in Sfintele zile de Paste cu furatul si nu cu udatul? Ce intrebare retorica, Doamne, mi-e si rusine ca am formulat-o. Normal ca umbla cu lucruri slabe in zilele si la orele la care locatarii fie nu sunt acasa, fie se odihnesc, negandindu-se ca altii vor sa ii desproprietareasca de anumite bunuri luate cu sudoarea muncii lor. Si mai trist!
Revenind la cursul intamplarii, partea cu pisica vecinii mi se pare cea mai interesanta. Aceasta a auzit zgomot pe casa scarii si a inceput sa miaune, iar vecina nestiind ce s-a intamplat si de ce e pisica asa agitata, s-a uitat pe vizor si mare i-a fost mirarea cand a vazut doi indivizi taind inchizatorile de la biciclete. Probabil si-a amintit, sarmana, cum cu cateva luni inainte au fost furate si bicicletele celor doi copii ai ei si cata suferinta si manie i-a cuprins pe acestia cand au vazut ca cineva le-a furat. In momentul cand s-a deschis usa, hotii s-au speriat si au luat-o la goana, acoperindu-si capetele. Coincidenta a facut ca la coborare acestia sa dea nas in nas cu sotul vecinii, insa acesta nestiind cine erau indivizii, si-a continuat linistit drumul spre casa. Abia cand omul a ajuns in fata usii si a aflat povestea, a realizat cine erau cei doi, dar deja era prea tarziu pentru a-i prinde sau pentru a mai face ceva.
In minutele urmatoare, am luat bicicletele si le-am stramutat in sufragerie, ca pe niste oaspeti de onoare… Si cand ma gandesc ca puteam sa raman fara ele, se duceau pe apa sambetei planurile mele de mers cu bicicleta, de healthy life si transport eco, pe care vroiam sa le pun in practica chiar de saptamana asta.
Sfat: iubiti-va si paziti-va bicicletele si nu va incredeti in semenii vostri, nu le lasati in fata blocului sau in fata usii, pentru ca riscati sa nu le mai gasiti. Iar o extra-investitie nu cred ca e asa la indemana pe timpul asta de criza…
Sa aveti o primavara frumoasa, ferita de evenimente nefericite!




.jpg)







