extaz contemporan

Sunt un războinic al luminii care zace într-o stare de latență de ceva vreme, însă trâmbițele sună… și războinicul știe că în curând se va deștepta, she will rise again…

Și era să rise chiar azi, dar m-am stăpânit, realizând cu tristețe că e rău să lupți pentru dreptate și adevăr, pentru idealuri și lucruri bune. Alții, mai mari, vor să stai jos și să înghiți mai departe din veninul preparat pentru ei și pentru tine, veninul sistemului,  să nu îndrăznești să schimbi ceva în haosul perfect creat cu mult sacrificiu.

E interesant să participi la un consiliu, să fii unul din cei mulți, să înmagazinezi informații felurite, dar ajungi la punctul în care te gândești de ce nu se punctează și anumite aspecte care te privesc direct. Aspecte cum ar fi statutul de doctorand, oportunitățile care par că nu se mai ivesc și pe strada noastră USAMV-istă, detalii legate de banii care ar fi trebuit să intre în ianuarie…Și în curând vom trece în luna martie, însă mare lucru tot nu se va ști, nimeni nu ne va zice nimic, ni se va cere, dar nu ni se va da…:(

Înțeleg că e criză, înțeleg că sunt probleme în paradis, că Bucureștiul e asediat, că învățământul se duce de râpă și nimănui nu pare că-i pasă, dar totuși…ceva tot se poate face. Se poate face o informare corectă a maselor, a celor direct implicați, a doctoranzilor… Sunt un razboinic al luminii așa cum sper că mai sunt unii dintre noi, care în pofida dificultăților sunt dispuși să-și imprime existența prin PĂSARE și IMPLICARE. Uneori e copleșitor să lupți pentru cauze pierdute, dar fascinant și sadic.