Fie ca in aceste trei cuvinte simple sa fie cuprinse toate urarile de bine, toate sperantele si gandurile bune.
La multi ani 2010!
…jumătate
noiembrie 10, 2009 la 8:04 pm (Franturi, Poezie, ganduri)
Tags: azi, ieri, jumătate
O zi trecută e pe jumătate trăită, cealaltă jumătate e doar timp între activități, gânduri neconștientizate și idei pe care nu o să le punem niciodată în practică.
Ziua ce va veni e 100% visare, care, prin trecerea ei se va transforma într-o zi…trecută, asemeni celei anterioare.
Un șir de zile trecute este un calvar al conștinței umane: suntem constrânși să recunoaștem că trăim pe jumătate, că nu ne cunoaștem și că, în cele din urmă, suntem victimele propriilor planuri eșuate.
Ziua ce vine aduce optimism, ziua ce a trecut pune punctul pe i: nici azi nu am reușit să trăim decât pe jumătate!!!
Un suflețel blănos
noiembrie 10, 2009 la 7:24 pm (Noutati)
Tags: Misu, Pisica, Pisu
De vreo două săptămâni sunt fericita posesoare a unui motanel crizat si demonizat, căruia m-am oferit a-i oferi adăpost, dragoste și atenție, toate necondiționat. Interesant cum în viețile noastre apar anumite elemente care tind să ne ajute, să compenseze deficiențele pe care le dobâdim în timp, să completeze pierderile suferite. Pisu a sosit, din păcate, cu un an mai târziu!
Mi-ar fi plăcut să îl am alături acum un an, să îl pot mângâia și îmbăia zilnic, să mă muște cu drag atunci când mă vede mai supărată, să mă zgârie țanțos înainte de a merge la birou (ca lumea să poată să se minuneze de ce am mâinile unei copile de 10 ani care a petrecut vacanța la bunici). Dar vorba aceea: mai bine mai târziu decât niciodată! Îl am acum, asta contează, am pe cine să cert atunci când simt nevoia, am pe cine să răsfaț când dragostea-mi dă pe dinafară, am pe cine hrăni din propria-mi porție în încercarea de a diminua porțiile care ajung în stomac.
Încerc un rebound…Mi-e dor de chestii pe care le-am avut și nu le mai am, cum ar fi un motan acum 10 ani, Misu. Misu nu era ca Pisu, Misu nu mă mușca în încercarea de a-mi atrage atenția, nu mă zgâria din greșeală atunci când pedala cu picioarele ațintite în sus pe mâna mea, nu trebuia ținut noaptea pe balcon, dormea cu mine în pat. Concluzia ar suna în felul următor: să nu încerci niciodată să recreezi momente din trecut, riști să fii dezamăgit. Nu compara elemente care fac parte din aceeași categorie, pentru ca implicit nu sunt identice și nu au cum să producă aceleași rezultate. Ia-le pe toate așa cum vin… Un pisic alb-negru nu va putea fi niciodată unul gri-tigrat!
Cu toate că Pisu nu e Misu… e un suflețel blănos care îmi încalzește serile și diminețile, mă face să văd lucrurile într-o nuanță optimistă și mai ales am pe cine certa că Pământul nu se învârte invers, că sunt fată, nu băiat, că gândesc prea mult….
Surprins intr-un moment fără demoni
La atac!!!!
Pisu timidul
nu ii place televizorul
Un centenar antropologic….
noiembrie 4, 2009 la 8:17 pm (Noutati)
Tags: Claude Levi-Strauss
Antropologul francez Claude Lévi-Strauss a murit la vârsta de 100 de ani, a anunţat editura franceză Plon, citată de AFP. Lévi-Strauss este considerat “părintele” antropologiei moderne.
Claude Lévi-Strauss s-a născut la Bruxelles, în 1908. În 1950 antropologul a publicat lucrarea “Les structures élémentaires de la parenté” (1949), prin care a oferit o nouă metodă de analiză a structurilor parentale. Potrivit lui Claude Lévi-Strauss, legăturile parentale sunt esenţa antropologiei.
În perioada 1959 – 1982, Claude Lévi-Strauss a fost profesor la College de France – o prestigioasă instituţie de învăţământ şi cercetare din Paris, iar în mai 1973 a devenit membru al Academiei franceze.
Antropologul francez a primit, de-a lungul carierei, numeroase premii. În 1973 a obţinut premiul Erasmus, iar în 2003, el a fost recompensat cu premiul Meister-Eckhart pentru filosofie. De asemenea, Lévi-Strauss a primit din partea guvernului francez Marea Cruce a Legiunii de Onoare şi titlul de Comandor al Artelor şi Literelor.
sursa antena3.ro
http://en.wikipedia.org/wiki/Claude_Lévi-Strauss
p.s. NU, nu vă gândiți la blue-jeans!
e greu
noiembrie 3, 2009 la 11:07 am (Uncategorized)
Tags: greu
Mi-am dat seama că dacă trece ceva timp de când nu ai scris, ți-e tot mai greu să legi cuvinte în forme logice, devine aproape imposibil să îți găsești o coerență satisfăcătoare. Stai și te întebi ce vrei să zici, cum poți îmbrăca cel mai bine sentimentele și ideile în cuvinte…
E nevoie de inspirație sau e nevoie doar de curaj?
Dacă e nevoie doar de inspirație, e simplu (bineînțeles cu ghilimelele de rigoare)…Bei ceva tărie, iți găsești o poziție confortabilă și începi să îți lași frău liber imaginației. Nu ai cum să dai greș, mai ales dacă știi că metoda a mai funcționat și altădată…
Dacă e nevoie de curaj…păi… aici e mai greu! dacă e nevoie de autocenzură, e groaznic! Aceasta ucide întreg talentul creator, nu mai ai ce și cum să spui, rezultă nu mai ai ce să transmiți… Toată lumea vrea blog, toți vor să își exprime trăririle, dar se izbesc inevitabil de un zid: incapacitatea de a spune tot fără (cu) teama de a fi judecați. Vorbesc de alții, dar e ca și cum aș vorbi de mine. Un caz singular în care recunosc că sunt ca alții!
în fugă
octombrie 19, 2009 la 8:26 pm (Noutati, me)
Tags: in fuga, ocupata, stres
prea ocupată pentru a mai reuși să scriu ceva,
dar mai ales…prea stresată pentru a fi coerentă!
Revin în forță din 23, dornică de a fabula în continuare!
O iarnă tomnatică pentru toată lumea
Dacă
octombrie 14, 2009 la 5:30 pm (Franturi, ganduri)
Tags: altfel, oameni, suflet
dacă aș avea mai puțin suflet, probabil m-aș considera mai fericită.
dacă mi-aș putea negocia cantitatea de păsare și implicare emoțională, probabil aș scadea-o drastic, aș renunța la toate acele elemente care tind să mă sensibilizeze și să îmi facă viața un lung șir de meditații pe tema umanității…
cum se face că în ultima vreme oamenii nu mai sunt oameni, nu te mai poți apropia de ei, nu mai poți stabili conexiuni, energia se stinge în loc să sporească?!?! suntem sortiți unei vieți în singurătate sau pur și simplu am încetat să luptăm pentru comunicare și prietenie, pentru fericire și împliniri?!?!
Mă simt uneori atât de diferită de cei din jur; simt, gândesc și trăiesc altfel…Când mi se spune ceva -ascult, când sunt întrebată – cuget și răspund, când mi se cere părerea -mă implic și o dau. Oamenii au uitat ce înseamnă complementaritatea, se simt bine așa dezaripați, fără echilibru și fără perspective. Trist!!! Cum ar fi să simtă și ei cum e să atingi sufletul cuiva, să fii cum trebuie și cine trebuie…atunci când trebuie: MEREU!!!
Nepăsarea o să ne îngroape, o să ne sugrume visele și idealurile, o să ne stingă setea de cunoaștere și o să ne arunce în neadevăr…Poate fi ceva mai negru decât întunericul?
..this is my song
octombrie 13, 2009 la 6:09 pm (Uncategorized)
Tags: James Last, this is my song
No words required for this one…
By James Last
Just listen to it,
Just…love it!
In loc de noapte buna
octombrie 11, 2009 la 11:47 pm (Franturi, me)
Tags: noapte, rain, role, toamna
O data cu ziua de azi a venit toamna, nici mai repede, nici mai tarziu! S-a instalat acum, brusc… si isi va face simtita prezenta prin semnele-i binecunoscute: sentimentalisme, precipitatii interioare si exterioare, temperaturi scazute, respiratii intretaiate de nostalgii etc.
Vreau sa cred ca programul nu mi se va schimba, ca voi putea face ce am facut ca si pana acum, ca nu voi cadea prea des in visare. Si daaaa, vreau sa ma duc in continuare la role, sa gonesc cu viteza, ca si cum as fi in competitie cu mine insami, sa-mi simt vantul fluturandu-mi pletele, iar picioarele incordate preluand denivelarile terenului.
Asta daca nu va ploua…..
Iar daca ploua, vom asculta impreuna
si vom adormi amorezati de armonia sunetelor.
Night!
even if the sky is falling down
octombrie 9, 2009 la 11:46 pm (Franturi, ganduri)
Chiar dacă sunt momente în care simțim că ne copleșește tristețea,
că nu mai avem scăpare dintr-un cerc mult prea stâns,
că negrul se înegrește și mai tare,
că aerul e mult prea rarefiat pentru a ne mai ajunge să-l respirăm…
că ceilalți ne-au întors spatele,
că nu mai reprezentăm nimic din ceea ce eram odinioară,
că orice fărâmă de amintire doare până în măduva oaselor,
că ziua de mâine va fi mai rea decât cea de azi,
că orizonturile se îngustează și suntem expulzați din sistem, aruncați brutal într-un mediu ostil,
că dragostea își poate pierde semnificațiile și trăirile,
că până și Dumnezeu a plecat…
E important să ne amintim că existența noastră has a higher purpose,
că suntem ceea ce vrem, nu ceea ce vor alții…
că soarele ne zâmbește atâta vreme cât vrem să-l vedem,
că e păcat să coborâm din ce în ce mai jos, când putem să zburăm,
când putem să împărțim celor din jur gânduri bune și energie pozitivă,
că ecuația vieții e constantă:
cădem,
ne ridicăm!
…că Totul e Dumnezeu și Dumenezeu e-n Tot…
Even if the sky is falling down-It's still God
